Alexandru Musina si Gheorghe Craciun

40 de ani de la infiintarea Cercului Literar 19 la Brasov

In 1975 eram angajat ca instructor-metodist la Casa Municipala de Cultura Brasov, institutie care poarta azi numele de Centrul Cultural Reduta.

In anul 1981, pe langa atributiile principale de conducere a sectorului teatru al institutiei, cu formatii in limba romana, maghiara si germana, cu spectacole de poezie, montaje literare si teatru poetic, am avut ideea de a infiinta un cenaclu literar, cu scopul principal de a sprijini activitatea unor tineri profesori si elevi brasoveni care incepusera sa se afirme si care nu aveau un cadru institutionalizat unde sa-si desfasoare intalnirile literare si nici posibilitatea de a intra in contact direct cu personalitati culturale de la nivel national. Pentru a pune in practica aceasta initiativa, l-am contactat si m-am intalnit la Casa de Cultura cu profesorul Alexandru Musina. Stiam din informatiile legate de viata culturala a Brasovului ca este unul dintre liderii tinerei generatii de condeieri. Expunandu-i concret intentia, am adaugat aprecierea mea ca initierea unui asemenea cenaclu ar aduce un suflu nou in activitatea literara brasoveana functionand ca o alternativa la cenaclul literar al revistei Astra in care activau scriitorii consacrati si ca o posibilitate oferita tinerilor condeieri aflati in perioada formarii lor de a se afla in preajma profesorilor de specialitate, a unor personalitati care se remarcau deja printr-o noua maniera de a construi si intelege fenomenul literar contemporan. Totodata, la lucrarile viitorului cenaclu ar fi putut fi invitati, cu acoperirea cheltuielilor de transport si cazare de catre Casa de Cultura, diferite personalitati literare romanesti, la propunerea conducerii cenaclului.
Initiativa a fost bine primita de Alexandru Musina care a procedat la convocarea celor cu care era in contact, atat colegi de la diferite scoli ale judetului Brasov, cat si elevi de liceu care incepusera sa se afirme ca avand disponibilitati in latura umanista a studiului. Prima intalnire a avut loc in toamna anului 1981 in foaierul Casei de Cultura. A deschis intalnirea Alexandru Musina. Vorbea frumos, cu prietenie, fara morga profesorului care trebuie musai sa fie ascultat fara retinere, ridicat pe un piedestal, privind clasa cu suficienta. Asta mi-a placut in primul rand. Era semn de statornicie, de acceptare sigura din partea tuturor. Era atmosfera ideala pentru o petrecere de suflet. Spunea lucruri interesante despre locul lor, despre inceputul de drum al unora, despre valoarea unor intalniri formatoare, despre deschiderea unor ferestre spre acumulare, informare si schitare a unui profil personal. Amintea de posibilitatea de a se cunoaste, de a gandi si concepe impreuna, potrivit pasiunii lor comune. Ascultand in tacere si cu interes, reuseam sa-i asez in memorie pe toti cei prezenti, cu mici particularitati ale fiecaruia, dar, deocamdata, fara sa am glasul lor, capacitatea fiecaruia de a rosti adevaruri, fluenta si inovatia, fara sa le pot remarca acumularile de pana atunci. Era timp. Deocamdata surprindeam interesul fiecaruia, privirile uneori complice, relatia de colegialitate dintre unii, de singuratate a altora. Observam, chiar si fara cuvinte, ca cei mai multi se cunosteau intre ei si incepeam sa inteleg ce rol putea sa aiba initiativa mea, ce inlesniri putea aduce fiecaruia. Musina i-a prezentat pe toti cei aflati in sala. O parte erau profesori, cu totii tineri, la inceput de cariera. Cativa, de varsta apropiata, nu aveau un loc de munca pe care sa-l nominalizeze. Alta parte dintre cei prezenti, grupati aproape instinctiv intr-un loc distinct al salii, erau elevi de liceu. Musina i-a intrebat pe toti daca accepta initiativa si vor sa se constituie intr-un grup cu intalniri saptamanale. Murmur aprobator, chiar entuziast. Acel entuziasm al inceputului care nu are nevoie de cuvinte, e o evidenta. Trebuiau sa puna si un nume grupului nou constituit. Ideea cuiva din sala a fost sa se numere participantii. Era usor. Pe scaunele ocupate aproape in totalitate se aflau 19 persoane. Musina a concluzionat, sugerand numele: sa se numeasca Cercul Literar 19. Simplu, poate prea simplu, dar si simplitatea are locul ei intr-un angrenaj care nu-si impunea sa elaboreze constructii neaparat sofisticate. Din sala a venit si continuarea. Trebuiau sa hotarasca cine va fi presedintele. Alt murmur si un raspuns distinct care se insinua intre toti. Un cuvant rostit sau pur si simplu incuviintat firesc printr-o simpla aplecare a capului. Presedintele aproape ca se cunostea deja. Il stiam si eu inca de la pornire, de cand l-am contactat, de cand ne-am cunoscut la prima intalnire, de cand nu era nimic, doar ideea. Alexandru Musina avea sa conduca cenaclul pana la ultima lui sedinta.
La Cercul Literar 19 s-a referit pe larg Ioan Olimpiu Serbu in lucrarea sa de doctorat "Scoala Literara de la Brasov":
"In 1981 se infiinteaza un nou cenaclu literar in Brasov, Cercul literar 19. Cenaclul este amintit sub diferite denumiri: Cenaclul 19, Cenaclul literar 19, Cercul literar 19 sau, mai simplu, doar Cercul 19; Singura constanta, numarul 19, vine de la numarul participantilor la prima sedinta.
Initiatorul ideii este metodistul Adrian Munteanu, presedintele cenaclului devine de la prima sedinta Alexandru Musina, iar printre participanti se numara Gheorghe Craciun, Angela Nache, Paul Grigore, Ovidiu Moceanu, Ion Pop Barassovia, Vasile Gogea, Petru M. Has, Leonard Oprea, Ninel Badea, s.a, majoritatea nemultumiti de calitatea singurului cenaclu literar existent in Brasov, Cenaclul Astra organizat in jurul revistei omonime. Dintre vizitatorii si invitatii din exterior pot fi amintiti (conform celor evocate in interviuri) Mircea Nedelciu, Mircea Cartarescu, Dan Culcer, Ioan BogdanLefter.
Dintre liceeni cooptati la cenaclu se remarca in scurt timp Caius Dobrescu, Simona Popescu, Andrei Bodiu si Marius Oprea, care vor fi instruiti indeaproape de Musina atat in cadrul sedintelor cenacliere cat si in intalniri informale acasa la acesta din urma, prilejuri de mici petreceri animate de discutii literare. Alexandru Musina le directioneaza tinerilor lecturile, lucreaza indeaproape pe textele acestora iar liceenii admit neconditionat rolul de Maestru jucat de Musina in formarea lor ca scriitori. Cei patru tineri devin participanti activi si permanenti ai cenaclului, sustin lecturi si discutii critice, ceea ce-l va determina pe Musina sa-i propuna de doua ori ca invitati in cadrul Cenaclului de Luni,organizat la Bucuresti in 1982.
Initiativa infiintarii cenaclului a pornit asadar de la scriitori de generatie optzecista nevoiti sa se grupeze in fata scenei literare brasovene conservatoare. Cercul literar 19 si-a intrerupt activitatea in 1984 (tinerii membrii, elevi de liceu, plecau in acel an la facultate in alte orase, n.m.). Scurta viata a cenaclului a lasat insa urme memorabile in special pentru cei "formati" in cadrul lui si, totodata, a schitat viitoarele traiectorii ale acestora."
La cenaclul lasat in mana priceputa a lui Alexandru Musina, nu am lipsit in cei aproape patru ani de functionare. De prima data, intalnirile mi s-au parut de o calitate teoretica si de o consistenta peste orice inchipuire. Profesor de romana la origine, ma descopeream asistand cu surprindere la luarile de cuvant ale elevilor de liceu. Ce spuneau si cum spuneau, cum formulau conceptele, corespundea unor standarde de calitate care depaseau cu mult nivelul obisnuit al unui elev de liceu. Pentru mine era incredibil cum s-a putut aduna in acelasi timp, in aceeasi generatie, in acelasi oras un manunchi de tineri aproape geniali. Si pentru mine, la cei 33 de ani de atunci, a fost o scoala. Profesorii se straduiau sa nu coboare stacheta. S-ar zice ca era o competitie intre profesori si elevi.
Fiecare dintre ei, cu felul propriu de a reactiona si a interveni. Gheorghe Craciun, ponderat, modest, convingator, profilandu-se ca initiator de scoala literara, Angela Nache, poeta deja consacrata, Ovidiu Moceanu, documentat si intuitiv, Vasile Gogea, spirit activ, curajos, in contratimp cu regimul, Paul Grigore, un mucalit bland si senin, cu studii si receptivitate serioase, dand culoare ansamblului, Ioan Barassovia, cu poezia lui remarcata, Claudiu Mitan, poet de o modestie bolnavicioasa, eleva Simona Popescu, sigura pe ea, articuland savant, Andrei Bodiu, alt elev cu inzestrari poetice si teoretice remarcabile, elevul Caius Dobrescu, calm si sigur pe cunostintele sale, pe conceptele sustinute. Elev era si Marius Oprea, istoricul de mai tarziu cu veleitati si reusite de poet autentic. Fiecare cu aprofundari teoretice uimitoare. Din aceasta competitie tinereasca, aplecata spre studiu si dezvoltarea de precepte noi, in marcat acord cu miscarea literara universala, se nasteau intalniri memorabile si de mare folos pentru fiecare participant.
Intotdeauna sedintele in cadrul Cercului Literar 19 incepeau printr-o dezbatere teoretica pe o tema anuntata in sedinta anterioara. Elevii erau provocati de conducatorul cenaclului sau de Gheorghe Craciun, de cele mai multe ori, sa dezvolte tema, sa comunice modul in care percep ca ea se recunoaste ca un subiect de actualitate privind constructia literara pe plan mondial. Intr-o perioada in care procurarea unor carti si reviste cu ajutorul carora sa-ti poti face o imagine completa asupra evolutiei la zi a literaturii universale era dificila, elevii in special demonstrau ca sunt la curent cu noutatile si pot sa le asocieze intr-un tablou cu larga si consistenta deschidere. Rareori trebuia retusat ceva. Mai degraba dezbaterea era completata de profesori cu propriile aprecieri si asocieri, astfel ca peisajul alcatuit era generos si amplu. Grupul demonstra o unitate si o constanta in privinta aprecierilor care te facea sa realizezi ca asistam la constituirea unui curent literar contemporan cu marcata nota de originalitate. In partea a doua a intalnirilor avea loc consemnarea unor evenimente in spatiul literar romanesc, fie ca erau manifestari diverse cu caracter national sau noi aparitii editoriale, cu prioritate ale membrilor cenaclului. Astfel in cenaclu au fost formulate primele aprecieri si au fost citite primele cronici referitoare la romanul lui Gheorghe Craciun, "Acte originale, copii legalizate" aparut la Cartea Romaneasca in 1982, la volumul de versuri "Miraculum" cu care Angela Nache primea premiul de debut al editurii Dacia, 1982. Larg comentat a fost in 1983 debutul editorial al lui Ovidiu Moceanu cu volumul de proza scurta "O privire spre Ioan", editura Dacia. Inainte de incheierea activitatii cenaclului a fost timp pentru comentarea volumului de debut al lui Alexandru Musina, "Strada Castelului 104", de la editura Cartea Romaneasca,1984.
Imi amintesc cum a fost citit drept model si larg comentat antologicul poem al lui Alexandru Musina "Budila Express". Partea a treia in cadrul sedintelor de cenaclu era rezervata lecturilor de poezie, proza, eseu sau teatru. Am remarcat intotdeauna calitatea comentariilor, a aprecierilor sau rezervelor pe marginea textelor care se faceau intotdeauna cu prietenie, dar, in acelasi timp, incisiv, corect, nuantat, cu constiinta importantei aprecierilor pentru autor, devenind, in acelasi timp, articularea unui concept unanim recunoscut in privinta modernitatii demersului creator. Pe parcurs, cenaclistii solicitau intalniri cu diferiti scriitori, modele in epoca. In calitate de initiator si de reprezentant al Casei de Cultura rezolvam cu fiecare invitat problemele administrative, ii cazam la hotel, le plateam transportul, ii insoteam, daca era cazul si nu o facea altcineva, pana la gara. Cu unii dintre oaspetii intalnirilor Cercului Literar 19 am stat mai mult de vorba sau i-am invitat la o bere in timpul ramas liber, ca sa nu se simta izolati in orasul de munte. Cu scriitorul si editorul clujean Vasile Igna am vorbit despre munca de editor, fara sa stiu, pe vremea aceea, ca voi conduce si eu o editura. Cu romancierul si redactorul revistei Vatra, Mihai Sin, am povestit mai mult despre viata literara mureseana, despre cunostintele comune de acolo. Era un tip agreabil, cu accentuata deschidere spre prietenie, cu modestie. Ioan Bogdan Lefter a tinut sa-mi scrie, dupa ce s-a intors la Bucuresti, subliniind importanta pe care o are cel care vegheaza cu discretie la buna desfasurare a vietii scriitorilor, incurajandu-i cu retinere, oferind cadrul potrivit unei libertati de exprimare. Memorabile au fost intalnirile cu Mircea Cartarescu, Mircea Nedelciu, Dan Culcer, atat pentru calitatea textelor citite cat si pentru valoarea dialogului teoretic purtat cu membrii cenaclului. Au fost castiguri inalte pentru toti cei prezenti. Nu de putine ori sedintele in care aveam invitati se prelungeau acasa la unul dintre membrii cenaclului, prilej pentru dezbateri privind actualitatea literara si pentru cunoastere reciproca.
Dupa 1989, Alexandru Musina si Gheorghe Craciun, alaturi de Ovidiu Moceanu si Andrei Bodiu, au pus bazele Facultatii de Litere din Brasov, la care a devenit profesor si Caius Dobrescu, transferat ulterior la Facultatea de Litere din Bucuresti, acolo unde preda si Simona Popescu. Alti membri ai cenaclului au devenit scriitori consacrati care au activat sau continua sa fie prezenti in viata literara romaneasca sau se manifesta in strainatate. Personal regret ca nu avem consemnari fotografice de la aceste sedinte cenacliere. Pe de o parte aveam alte prioritati si pe de alta parte putea fi cam suspect sa o faci. Securitatea era pe aproape. Pe parcurs au fost destule consemnari despre aceasta activitate literara in reviste. In primul rand au pomenit importanta ei, in diferite interviuri, membrii Cercului Literar 19:
Alexandru Musina: "In 1980, cum ramasesem, cumva, fara... cenaclu (eram la Brasov, ma duceam cam o data pe luna la Bucuresti, dar nu era suficient, aveam viciul in singe), m-am bucurat cind la Casa de cultura din Brasov s-a deschis unul, Cercul literar 19 (atatia eram la infiintare). Intre membrii fondatori: Gheorghe Craciun, Ovidiu Moceanu, Vasile Gogea, Paul Grigore, Ioan Barassovia, Angela Nache, Claudiu Mitan, Petru M. Has si un grup de liceeni, cam obraznicuti (...) Daca exista o scoala de la Brasov, ea isi are bazele in 81-83, cind s-au format si - precoci - deja au inceput sa se afirme: Marius Oprea, Andrei Bodiu, Simona Popescu, Caius Dobrescu (Sorin Matei, o alta promisiune, a emigrat in cele Americi si-a devenit specialist in stiinte ale comunicarii). Am fost maestrul lor? E cazul s-o spuna ei (unii - voalat - neaga asta si poate au dreptate).
Ce-a insemnat ucenicia cu mine, iarasi, e cazul s-o spuna ei." (Interval, 1999) Andrei Bodiu: "La Cercul Literar 19 l-am cunoscut pe Gheorghe Craciun, un scriitor si un om pe care il admir, pe Vasile Gogea, pe Ovidiu Moceanu, pe Angela Nache. Pentru mine, un adolescent, intalnirea cu acesti oameni adevarati a contat enorm."(Observatorul Cultural, 2001). Tot el isi amintea: "Profesoara noastra de romana, doamna Cornelia Bularca, ne-a spus ca la Casa de Cultura se tine un cenaclu. Era Cercul Literar 19, care s-a numit asa pentru ca la sedinta initiala au participat 19 autori. Simona (Popescu)a venit in clasa noastra de la Liceul Unirea si ne-a spus ca sef e un tip foarte tare, poetul Alexandru Musina. Ne-a spus celor care scriam sa mergem acolo. A insistat ca e un mediu foarte bun, cu mai multi tineri scriitori din Brasov. In subsolul Casei de Cultura, unde Adrian Munteanu, metodist la Casa de Cultura, reusise sa obtina loc, l-am cunoscut pe Musina. Musina avea un "lipici" extraordinar. Era un tanar genial (nu exagerez!) care avea o incredere fanatica in poezie. In plus, avea un autentic cult pentru tineri, pe care nu a incetat sa ii incurajeze cat a trait". (Observator Cultural, 2013) Caius Dobrescu: "Intalnirea fundamentala pentru mine a fost aceea cu personalitatea puternica, mai mare decat viata, a lui Alexandru Musina, pe care l-am cunoscut, ca elev de liceu, la Cercul literar 19. Pentru mine, Sandu Musina, si el disparut prematur dintre noi, nu a pus doar Brasovul pe harta literara a Romaniei, ci a facut din el, cel putin temporar, capitala spatiului nostru intelectual. (Ziarul de duminica, 2014) Intr-un alt moment, Caius si-a continuat amintirile: "I-am cunoscut pe prietenii mei Simona Popescu, Andrei Bodiu si Marius Oprea la Cercul Literar 19, unde, pana la urma, s-a format grupul nostru. Acest cerc fusese creat de un numar de tineri intelectuali brasoveni, marginalizati in sistemul cultural oficial al orasului, si care simteau nevoia de a-si crea un mediu propriu, alternativ la ceea ce se facea pe «aleea principala» a culturii locale (…).
Acesti oameni erau victimele avortatii initiativelor liberale pe care parea sa le promoveze regimul Ceausescu in prima sa faza. (…) Aceasta catastrofa sociala, datorata traditionalei iresponsabilitati de natura criminala a comunismului romanesc, a facut ca tinerii de atunci sa incerce sa se grupeze, la limita acceptabilitatii si la marginea "legalitatii socialiste", pentru a putea rezista. In acest fel, i-am cunoscut, la Brasov, pe Alexandru Musina, Gheorghe Craciun, Paul Grigore, Angela Nache, Vasile Gogea, Ioan Pop Barassovia, Claudiu Mitan, Al. Ţion, grupati in cadrul acestui Cerc Literar 19, gazduit de casa de cultura a orasului. Pentru ei, acest spatiu reprezenta atat un loc de intalnire si dezbatere publica a chestiunilor literare, cat si un loc in care se asteptau sa intalneasca tineri, liceeni in special, carora sa le comunice mesajul lor "cripto-liberal".(Contrafort, 2009)
Despre importanta initiativei de la Brasov au scris, printre altii, Virgil Podoaba, Ramona Harsan si Mircea Martin in Vatra, numarul din octombrie 2019:
Virgil Podoaba: "O miscare filologica si literara initiata in urma catorva conjuncturi favorabile la Brasov in anii ʼ80 – a evoluat de la o anvergura de cenaclu literar intr-un oras industrial pana la un fenomen complex manifestat in cateva directii principale: constructia institutiei universitare, crearea unor evenimente literare cu ecou (inter)national, concursuri de poezie, edificarea de reviste si edituri, formarea si lansarea de scriitori."
Ramona Harsan: "Manifestarile care se reliefeaza ca suprafete aflate "la vedere" si-au asigurat inca de la inceput o pozitie privilegiata in spatiul cultural romanesc prin simpla respectare a unor standarde (ridicate) de calitate, incepand cu Cercul 19 al lui Alexandru Musina si grupul initial de la Brasov – acesta din urma afirmandu-se, iata, ca o "scoala (de gandire) poetica" la scurt timp dupa infiintare."
Mircea Martin: "In relativ scurta vreme, Brasovul a devenit, pentru comunitatea literara si culturala din Romania, un veritabil pol de atractie intelectuala, un centru alternativ, replica a pozitiei sale centrale din punct de vedere geografic."
Si a fost seara si a fost dimineata, a venit primavara, s-a sfarsit toamna, au trecut anii.
Cu neuitarea unei initiative care a modelat destine.
Adrian Muntean